Comune di Balsorano

Serenàt’a mamma

Oh ma, se ca’ notte me ué mmende
te uòglie fa na bella ‘mbruusata,

t’aglia unì a ppertà na serenata
‘nghe ste trembone d’acchembagnamende.

Ne rrite!, ma! Le sacce, glie stremende
è ruzze i chi glie sona ne ‘ndè fiate,
ma sitta ca l’accocchia na senata.

Quann’i ucenate se ruéglia,
sendenne senà, petarìa penzà:
– Bbiatt’a isse comme sta cundende! –

Ma tu che mme cunusce ne ‘nde sbéglie:
le sé c’agne seffiata è nne sespire,
le sé c’agne metìu è nne lamende.

La Patria

Na ota, ‘nghe la banda de Pretùre,
auèmme na chiamata da Bberline.
Ièmme quarandacinghe senature
‘nghe uinde pézze i nne cungérte fine.

Mannaglia che seccesse. T’assecure
ca ne mme ne scorde cchiù; pe nna undina
de iorne, loche, ‘nzenènd’a lle caglìne
ce unìtten’a ssendì. I battemane, i fiure…

Na sera sola, ‘mmés’a chella gende,
ce scétte ne fischie comm’a nna
schieppettàta!
Ce scungertétte, ne ccone, frateglie care!

Accucì, ‘nghe na botta, ne ‘nze sapette gniende,
ma toppe glie utèmme ca fu acchiappàte:
féua ne preterése, ne fesare.

Matremonie d’amore

Se sa comme uà: ca daglie, daglie i daglie
la cepelletta te ruènda aglie.
I, accucì, fu. Ne pore cucchiére,
che da tre anne, stéu’a chella casa,
tenènne la segnerina uocch’i nnase,
se n’annammerétte. N’accenn’i nne sespire
‘nzenènd’a che ce se ‘ncallìttene le uene
i ce tecétte: – Ué, te uoglie bbene! –

La segnerina ne nn’era propia male
i solde, ne nne parléme, ‘nghe le pala.
Prò tenéua ne piccule tefétte,
ca, mése mése, la feu’arreunàta:
a nn’occhie ne ‘nge utéua, era cecata.
Perciò sendenne fa ste prengétte
ne ‘nze ‘ncazzette, ne ‘nze fece marauéglia
i ne ccone doppe ne parlétte ‘nfamiglia.

-La figlia mé pe spos’a nne cucchiére? –
facétte la mamma – Mo le steu’a ddice!
I pate, mméce, che tenéua cchiù tatte,
ce respennétte: – A che sèrue ste tesprezze?
La robba arreunàta se uénn’a metà prezze!
La figlia nosta tè na cataratta,
chigli’è bbeglie, ma sta mman’a Criste…
fàglie spesà ca la nebeltà s’acquista! –

e spesittene. Chiglie cucchiére,
‘nghe glie cuande
paréua ne prefessore, i, agne tande
bbacéua gli’occhie cecàte a lla segnora…
– Matonna mé, ma bbaci’a st’àute late
– ce tecéua la moglie. -No ss’occhie cecàte,
i chisse adénga bbacià, pecché a chest’ora,
se ss’occhie era sane i ce utéua bbone,
angàra stariar’atterra a ffa i carzone! –

Poesie tratte dal libro Le più belle poesie di Modesto della Porta

Testi a cura di Giovanni Tordone 

avezzano t2

t4

t3

avezzano t4

t5